Cacofoniile

Am ales să scriu azi despre cacofonii. De ce? pentru că azi am rămas surprins când am aflat ce insemana cu adevărat cacofoniile. Eu de mic ştiam, aşa mă învăţase la scoală doamna invatatoare, faci o cacofonie atunci când spui “.. ca c.., …că ca..” şi că de acolo vine cuvântul cacofonie.

Ceea ce este greşit, dicţionarul spune aşa “CACOFONÍE, cacofonii, s.f. Asociaţie neplăcută de sunete; cacofonism. ♦ (Muz.) Suprapunere de sunete discordante; lipsă de armonie. – Din fr. cacophonie”. Cuvântul cacofonie e un neologism format din două cuvinte grecesti: kakos, care-nseamna “rău, urît, prost” şi phone, care-nseamna sunet.

Cacofonie este şi asociaţia de cuvinte “ca şi”, “Adesea la şedinţă toţi taţii tac”, “Mama mea m-a mascat”.

Mai multe despre cacofonii, dar şi soluţii pentru indepartarea lor găsiţi aici.